prietenia moare

       Cad pe pamant impinsa de o falsa prietenie,constat incet ca prietenul cel mai bun ma tradeaza,tresar la vorbe goale,mai am doar lacrimi si ganduri zbuciumate.Simt cum ma pierd incet,m'am ingropat usor in vise,ganduri si regrete.Nu mai pot sa cred,am observat ca si tot ce ai mai bun poti sa pierzi,as vrea sa pot sa spun acum ca am un prieten care i bun dar nu mai stiu...nu mai stiu nimic,sunt foarte turbure acum,foarte turbure.
       S'a ales doar scrum,amintiri,lacrimi,praf,nestire acum sunt doar eu,eu si cu mine.Uneori simt ca vreau sa ma ascund...stiu ca multi vor mai urma si se vor face scrum...acum stau si plang cu castile pe urechi,lacrimi de adevar care curg pe obrajii rosi,lacrimi care sunt si amintiri.
       Acesta e sfarsitul,cred ca il asteptai,am aflat atatea lucruri pe care le ascundeai,ochii mei sunt goi acum,nu mai au lacrimi pentru noi,de acum tu vei fi cel care va plange dupa mine pentru ca eu plec,plec acum...desi mi'e greu sa cred ca din tot ce a mai ramas mai am doar lacrimile ,dar degeaba trecutul oricat as incerca nu pot sa'l schimb. Ma ratacesc in amintiri si nu stiu unde s'a intamplat,care e momentul care a distrus prietenia noastra:de ce? cand? cum? atatea intrebari fara raspuns,care ma ard pe dinauntru si care vor ramane mereu doar intrebari pentru ca nu ai cum sa sti atunci cand gresesti!
      O prietenie fumata mai avem acum,doar aatat si lacrimi incriptate in amintiri!

vis

Orele parca fug,si tot ce mai vad acum este zarul lasat de cafeaua amara in ceasca fumurie si acea poza gasita prin sertarurile prafuite.Stau pitita in coltul camerei,in mana cu o veche poza..."Oare sunt eu?""nu!nu! nu se poate acel zambet plin de farmec,parca radia intreaga incapere,oare chiar sunt eu?"

         Dar da,acei ochi plini de inocenta si unde ale bucuriei,i'as putea recunoaste dintr'o mie,speranta care o emanau nu as putea uita nici in aceste momente acele priviri si ganduri care,acum imi sunt asa straine.E ca un film caruia amintindu-mi inceputul stiu ca se va sfarsi tragic.Inchid ochii si simt ca ma sufoc,deschid fereastra pentru ca aer curat sa intre in camera demult neatinsa de nimeni.Inspir profund de doua ori si amintiri incep sa prinda viata in curtea care se desfasoara in fata mea.Subcostientul imi repeta "e doar un vis!" dar oare chiar e? Privesc din nou poza acum realizez ce am pierdut de la plecarea ta,zambetul meu plin de viata...unde e acum?aceea sclipire a ochiilor a ramas undeva incatusata in acele amintiri,in trecut!da in trcut! Acum imi dau seama ceea ce'mi lipsea pentru a ma simti din nou ca acasa in acea camaruta,sufletul de copil,oare il pot regasi? poate printre acele obiecte acum ceunsii,trecute prin timp.Toate au  asteptat atatia ani ca sa realizez ceea ce imi trebuie,pe scaunul din fundul camerei imi sare in ochi acum ursuletul mult iubit,primit de la tine si care mi'a fost confident in toate noptile albe.Traiesc amintiri ascunse intr'un colt de suflet pe care le credeam uitate,gasesc jurnalul meu,primul meu jurnal,il recitesc si o lacrima cade peste zarul din ceasca.Acest vis parca e doar un joc,dar orice ar fi stiu ca trebuie sa ies invingatoare si singurul mod de a castiga este sa'mi recuperez ceea ce de drept imi apartine "zambetul de la ferestra sufletului care imi arata ca inima inca este acasa!"

        E un joc,un vis ce o fi,chiar daca simt ca ma sufoc tot voi iesi pe primul loc!

Copilaria.Singurul paradis pierdut

-Ionelaaaa?! hai mami in casa sa mananci ceva
-Waiii!!! mama mai lasama 30 de minute,vin imediat!
______________________________________________________________

Brusc imi vin in minte aceste fraze,si inca multe altele asemanatoare. Iti mai aduci aminte glasul dulce al mamei?Sarutul de noapte buna,povestile nemuritoare cu "scufita rosie si lupul", cu stele cazatoare,zane si spiridusi,cu copaci si animale vorbitoare...minunata lume a fanteziei in care ne scufundam inainte de a adormi la pipetul ocrotitor al ei,al mamei,zana din copilaria noastra!
Cum incepeai sa plangi cand cadeai de 10 ori pe zi si mergeai suspinand la mama(dureau mai putin decat problemele din prezent parca)
Este o alta lume,o lume a creatiei,a miracolelor si plina de uimire. O lume de granita dintre neputinta prunciei si nebunia adolescentei,la doi pasi de pacatele maturitatii si trei de regretele batranetii.O cutie plina de vise,sperante,inima tuturor varstelor.Basmul trait in realitate,o bucatica de paradis unsa cu roua inocentei.
Anii toti au trecut ca vantul...anii intregi in praf s'au prefacut,iar eu,acum,in pragul casei parintesti ma intorc, sa fiu mai aproape de ea,de copilaria mea. Amintirile ma poarta usor intr'o vara imbibata in miros de meri,la glasul mamei care ma chema la somn sub lumina lunei pline.
Nu pot sa te intorc...cum sa te intorc COPILARIE pasare in zori senine! Nu stiu unde esti lume cu povesti,iubite paradis ooo cat imi e dor de tine!

tainele iubirii

toti spun ca iubirea doare,dar nu e adevarat...singuratatea dore,tristetea doare,pierderea cuiva drag doare,dar nu si iubirea;de fapt,ea,este poate singuru lucru din lume care poate alina aceste dureri confundate uneori cu dragostea...
Sunt momente in viata cand simti un nod in gat dar nu sti ce ai pentru ca lacrimile nu'ti curg,cand simti ca ai ceva de spus dar nu sti ce,cand ai vrea ceva dar nu iti trebuie nimic...
Atunci iubirea te ajuta,iti deschide calea spre adevar,calea pe care o cauti dar nu ai gasito pana acum...cand te indragostesti vezi viata cu alti ochi,toata lumea pare mai buna,iar persoana iubita este centrul universului tau,astfel evadezi din cosmarul de zi cu zi si iti atingi bucatica ta de rai.partea ta de fericire,de care nu te'ai dezlipi nicicand...acum e bine nu sti de ce dar nu te'ai indeparta de acest sentiment,iti concepi alt orizont,alta gandire,vezi lumea in alt mod si nu cred ca trebuie sa explici de ce se intampla asa, pentru ca pur si simplu totul vine de la sine...iar cand crezi ca nu mai ai motive sa iubesti apare cineva care iti demonstreaza exact contrariul!

imi pare rau

"A gresi e omeneste!" de obicei se foloseste pentru a justifica o greseala,dar nu cred ca se mai poate...azi am patit'o a nu stiu cata oara lucrul pe care il urasc cel mai mult...l'am dezamagit din nou...din cauza unui lucru crezut de mine "fara importanta"
Pareri de rau tardive imi vin in minte,dar nu stiu cum sa le pun cap la cap pentru a forma acel "ceva" care ar putea indrepta greseala.Cine a spus ca indiferenta doare a avut dreptate...ma sfasie,nu ma lasa sa respir...nu ma pot gandi la alceva decat la tine,la dezamagirea provocata de inconstienta mea...zilele trec tot mai greu,cuvintele tale inca imi mai vin in minte si nu imi pot imagina viata fara tine.
Stsiu ca e greseala mea,te'am dezamagit inzecit iar tu m'ai iertat la fel de mult...poate ca acum nu se mai poate,da,poate ca asta crezi si tu sau poate.......
Tresalt...un sunet ma trezeste din visat e telefonul...aud melodia noastra,cea pe care tu o iubesti atat de mult;ma uit 0765... e numarul tau raspund,vocea imi tremura iar tu...tu cu glasul tau firav imi spui ca ar trebui sa iesim la o cafea,sa lamurim faptul facut...inima imi plange de fericire,nu mai am cuvinte iar tu intrerupi tacerea, "ne vedem in 30 de minute la cafenea...te iubesc" si ce mai aud acum e tonul de apelcum imi piuie in ureche. Incep sa plang,imi dau seama ca nu te merit...nu merit acel pur sentiment al tau,iar tu...tu meriti ceva mai mult decat EU!
Si ma intorc din nou in lumea mea...in lumea mea plina de vise in care eu sunt erou!

monday again

Se pare ca vremea rea continua,aceleasi chestii plictisitoare si chef de nimica.E ziua din saptamana care trece cel mai greu,privesc spre fereastra si vad cum picaturi mari de apa se strivesc de sticla ei...aceleasi ganduri de care ma lovesc zi de zi..pornesc televizorul,iar pe fiecare canal doar vesti ingrozitoare...il sting, ma apropii de geam si incerc sa ascult povestea fiecarei picaturi care vine spre mine dar nu pot..atat de confuza in camera...un nou gand imi fulgera prin minte "oare cand ploaia se va sfarsi ce se va intampla?"melancolia devine tot mai apasatoare...