Sta in fata geamului si o lacrima se prelinge pe obrazul proaspat pudrat.Ochii raman nemiscati iar ea purta doar o camasa de vise sterse de timp.Gandul se duce departe iar buzele tresalta usor din cauza suspinului.
-Minciuni,minciuni....ai fost as la minciuni!
Usor i simte prezenta ca o fantoma care o urmareste in permanenta si o atinge tandru pe umarul stang.Pare ca o ia in brate si i sopteste tandru:
-Sti ca nu te mint,te iubesc acum si intotdeauna sau pana te vei impaca cu tine.-Nu vreau sa fac asta,nu pot! Te iubesc cu toata fiinta mea,fiecare particica din corul meu tanjeste dupa tine,cum pot iubi asa un barbat ce nu e al meu.DA te vreau dar vroiam sa te gasesc de mult...tare de mult
-Acum sunt aici,doar pentru tine...pot fi al tau iar tu poti fi a mea,si cu bratele i cuprinse corpul ce se vedea prin camasa transparenta.Ei i placea deoarece fizicul se inmuiase si astepta nerabdator urmatoarea miscare.
Cand crengile copacilor din curte incepusera sa danseze pe ritmul adierii de vant el disparu iar ea ramasese din nou singura. Merge usor la sertarul de langa patul abea facut si ia o cutie din catifea,o deschide iar putinele lucruri care se afla in ea i mai aduc linistea sufleteasca, cateva pagini printate cu mail'uri,fiecarei hartie i era asociata o amintire,o lacrima,un zambet.Zdrobita de durere adoarme tinand cutia la piept.In vis el era langa ea o mangaia si alergau amandoi pe plaja goala rasaritul gasindui imbratisati.
Fiecare zambet de'al lui i se intiparise adanc in ochii ei.Cand i era dor sau vroia sa fie rasfatata, mergea la sertarul cu pricina, isi incarca bateriile si era ok.Dimineata i adusese o adiere usoara.Era ca atunci cand se trezea cu dorinta de a'l accepta in viata ei.Ca un oaspete important ce'i oferea dragoste la pachet intrun ambalaj scump si rezistent.Era ca un vin vechi nepretuit si doar rar poti sa'l gusti.
Se aseza in fata oglinzii dar el nu mai veni,de atunci nu a mai venit niciodata.Alte lacrimi alte suspine. Merse si stranse usor hartiile de pe pat le puse in cutia de catifea si le ascunsese pentru totdeauna asteptand sa'si faca curaj pentru a le arunca.
Descoperise ca el devenise o amintire...sau un talisman care i scoatea la iveala frumusetea feminina si copila din ea...sau cel mai probabil doar un vis neimplinit din mandrie si orgoliu ori mai mult ca sigur din frica de a fi cu ea!
Se privea in oglinda si isi spuse ca nu poate sa iubeasca la nesfarist o iluzie,ceva sau cineva o trezise la realitate.Hotara ca fantoma lui trebuie sa ramana acolo in inima ei si sa iese la suprafata doar atunci cand isi va mai aduce aminte de clipele ce i'au schimbat viata!
Nu putea decat sa mai rosteasca pentru ultima data printre lacrimi : TE IUBESC fantoma mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu