Copilaria.Singurul paradis pierdut

-Ionelaaaa?! hai mami in casa sa mananci ceva
-Waiii!!! mama mai lasama 30 de minute,vin imediat!
______________________________________________________________

Brusc imi vin in minte aceste fraze,si inca multe altele asemanatoare. Iti mai aduci aminte glasul dulce al mamei?Sarutul de noapte buna,povestile nemuritoare cu "scufita rosie si lupul", cu stele cazatoare,zane si spiridusi,cu copaci si animale vorbitoare...minunata lume a fanteziei in care ne scufundam inainte de a adormi la pipetul ocrotitor al ei,al mamei,zana din copilaria noastra!
Cum incepeai sa plangi cand cadeai de 10 ori pe zi si mergeai suspinand la mama(dureau mai putin decat problemele din prezent parca)
Este o alta lume,o lume a creatiei,a miracolelor si plina de uimire. O lume de granita dintre neputinta prunciei si nebunia adolescentei,la doi pasi de pacatele maturitatii si trei de regretele batranetii.O cutie plina de vise,sperante,inima tuturor varstelor.Basmul trait in realitate,o bucatica de paradis unsa cu roua inocentei.
Anii toti au trecut ca vantul...anii intregi in praf s'au prefacut,iar eu,acum,in pragul casei parintesti ma intorc, sa fiu mai aproape de ea,de copilaria mea. Amintirile ma poarta usor intr'o vara imbibata in miros de meri,la glasul mamei care ma chema la somn sub lumina lunei pline.
Nu pot sa te intorc...cum sa te intorc COPILARIE pasare in zori senine! Nu stiu unde esti lume cu povesti,iubite paradis ooo cat imi e dor de tine!