vis

Orele parca fug,si tot ce mai vad acum este zarul lasat de cafeaua amara in ceasca fumurie si acea poza gasita prin sertarurile prafuite.Stau pitita in coltul camerei,in mana cu o veche poza..."Oare sunt eu?""nu!nu! nu se poate acel zambet plin de farmec,parca radia intreaga incapere,oare chiar sunt eu?"

         Dar da,acei ochi plini de inocenta si unde ale bucuriei,i'as putea recunoaste dintr'o mie,speranta care o emanau nu as putea uita nici in aceste momente acele priviri si ganduri care,acum imi sunt asa straine.E ca un film caruia amintindu-mi inceputul stiu ca se va sfarsi tragic.Inchid ochii si simt ca ma sufoc,deschid fereastra pentru ca aer curat sa intre in camera demult neatinsa de nimeni.Inspir profund de doua ori si amintiri incep sa prinda viata in curtea care se desfasoara in fata mea.Subcostientul imi repeta "e doar un vis!" dar oare chiar e? Privesc din nou poza acum realizez ce am pierdut de la plecarea ta,zambetul meu plin de viata...unde e acum?aceea sclipire a ochiilor a ramas undeva incatusata in acele amintiri,in trecut!da in trcut! Acum imi dau seama ceea ce'mi lipsea pentru a ma simti din nou ca acasa in acea camaruta,sufletul de copil,oare il pot regasi? poate printre acele obiecte acum ceunsii,trecute prin timp.Toate au  asteptat atatia ani ca sa realizez ceea ce imi trebuie,pe scaunul din fundul camerei imi sare in ochi acum ursuletul mult iubit,primit de la tine si care mi'a fost confident in toate noptile albe.Traiesc amintiri ascunse intr'un colt de suflet pe care le credeam uitate,gasesc jurnalul meu,primul meu jurnal,il recitesc si o lacrima cade peste zarul din ceasca.Acest vis parca e doar un joc,dar orice ar fi stiu ca trebuie sa ies invingatoare si singurul mod de a castiga este sa'mi recuperez ceea ce de drept imi apartine "zambetul de la ferestra sufletului care imi arata ca inima inca este acasa!"

        E un joc,un vis ce o fi,chiar daca simt ca ma sufoc tot voi iesi pe primul loc!