prietenia moare

       Cad pe pamant impinsa de o falsa prietenie,constat incet ca prietenul cel mai bun ma tradeaza,tresar la vorbe goale,mai am doar lacrimi si ganduri zbuciumate.Simt cum ma pierd incet,m'am ingropat usor in vise,ganduri si regrete.Nu mai pot sa cred,am observat ca si tot ce ai mai bun poti sa pierzi,as vrea sa pot sa spun acum ca am un prieten care i bun dar nu mai stiu...nu mai stiu nimic,sunt foarte turbure acum,foarte turbure.
       S'a ales doar scrum,amintiri,lacrimi,praf,nestire acum sunt doar eu,eu si cu mine.Uneori simt ca vreau sa ma ascund...stiu ca multi vor mai urma si se vor face scrum...acum stau si plang cu castile pe urechi,lacrimi de adevar care curg pe obrajii rosi,lacrimi care sunt si amintiri.
       Acesta e sfarsitul,cred ca il asteptai,am aflat atatea lucruri pe care le ascundeai,ochii mei sunt goi acum,nu mai au lacrimi pentru noi,de acum tu vei fi cel care va plange dupa mine pentru ca eu plec,plec acum...desi mi'e greu sa cred ca din tot ce a mai ramas mai am doar lacrimile ,dar degeaba trecutul oricat as incerca nu pot sa'l schimb. Ma ratacesc in amintiri si nu stiu unde s'a intamplat,care e momentul care a distrus prietenia noastra:de ce? cand? cum? atatea intrebari fara raspuns,care ma ard pe dinauntru si care vor ramane mereu doar intrebari pentru ca nu ai cum sa sti atunci cand gresesti!
      O prietenie fumata mai avem acum,doar aatat si lacrimi incriptate in amintiri!